The true mystery of the world is the visible, not the invisible!
Oscar Wilde

luni, 29 noiembrie 2010

Calendarul nostru de Advent

Anul acesta e simplu şi cu activităţi uşoare pe care să le putem face împreună.

Vreau să devină o tradiţie.

Iubesc Crăciunul!
1. Să dăm telefon buncilor să vedem ce mai fac

2. Facem ingeraşi de pus în brăduţ

3. Să-l pictăm pe Moş Crăciun

4. Decorăm hârtie pentru împachetat cadouri

5. Pregătim ghetuţele să vină Moş Nicolae

6. Să primim oaspeţi

7. Să scriem scrisori pentru Moş Crăciun

8. Dăm o jucarie unui alt copil

9. Invăţăm un colind nou

10. Să cumpărăm cărţi despre Crăciun

11. Decorăm ferestrele

12. Facem o coroniţă pentru Crăciun

13. Trimitem cadorile

14. Să învăţăm o poezie de Crăciun

15. Scriem felicitări pentru prieteni

16. Ieşim seara în oraş să vedem brazii împodobiţi

17. Să mergem să cumpărăm bradul

18. Să avem o seară în familie cu ceai şi ciocolată caldă

19. Să cumpărăm dulciuri pentru colindători

20. Ieşim cu sania

21. Să ne uităm la un film de Crăciun

22. Mergem la biserică

23. Să facem fursecuri cu scorţişoară

24. Să împodobim brăduţul



25. Crăciunul în familie!

duminică, 28 noiembrie 2010

Dorinţe

Seară cu film bun.
Mi-a răscolit dorinţa de-a avea un pian. Aş fi vrut să pot cânta. Ar fi fost o eliberare.


Mi-ar plăcea ca Eiza sau A. să cânte la pian. Măcar pentru mine. În seri răcoroase de august.




Fâl, făl!

De pus în brad, avem o ceată întreagă.

vineri, 26 noiembrie 2010

În curând încep

pregătirile. Şşşşş!


Nu e Thanksgiving la noi, nici  Jour de l'Action de grâces, dar sunt recunoascătoare pentru tot ce am, pentru tot ce iubesc, pentru toate rotirile de îngeri păzitori de deasupra noastră.



Şi de azi promit: o să mă plâng mai puţin şi o să fiu recunoascătoare însutit.

Aşa să fie!

joi, 25 noiembrie 2010

A nins!

Eliza s-a cocoţat la geam să vadă copacii albi, iar A. are muguraşi în loc de mânuţe.
Am gânduri albe şi răcoroase.

De lene

Nu-mi plac înmormântările la TV, nici ştirile cu ţări care atacă alte ţări cu bombe.
Am o stare de lenevie şi de sensibilitate cam exagerate.

Aş vrea să ningă şi să ieşim cu sania. Eliza n-a mai mers cu sania. Aş vrea să începem un an mai plin de bunătate şi de frumuseţe. Aş vrea să ne vizităm mai mult prietenii şi să râdem mai mult, aş vrea să scriu poveşti despre ţinuturi albe şi copilaşi înfofoliţi în sănii uriaşe trase de iepuri gri.


Sau aş vrea să am mai muult timp pentru noi.

marți, 23 noiembrie 2010

Despre noi,

numai de bine...


Tati pleacă prin delegaţii, partea bună e că Eliza are jucării de prin ţară adunate şi le ştie pe toate: căluţul de la Făgăraş, oaia de la Vâlcea, girafa de la Cluj... Partea şi mai bună din toate aceste despărţiri şi revederi e că Eliza vorbeşte la telefon cu tatăl ei din ce în ce mai mieros şi mai codat tată-fiică, eu fiind exclusă.


Delfinaşul nostru creşte, i se pigmentează ochii şi parcă aş vrea să fie tot o fetiţă.


Aş vrea să fiu într-o grădiniţă din Japonia, să desenăm zmeie dragon şi să ieşim cu picioarele goale pe un câmp, să le vedem cum zboară. Aş vrea ca fetele mele să se amestece în ceata de copii zâmbăreţi cu ochii oblici şi curioşi.


Şi aş mai vrea să fie toate bune.



Seara avem diafilme cu Moş Crăciun.

vineri, 19 noiembrie 2010

Zile împreună

aş vrea să purtăm sombrero şi să ne dăm în căluţi coloraţi.


Până atunci...Eli ştie să coloreze online şi se cocoaţă pe scaun la calculator, iar A. creşte cuminte şi-mi dă stări de-a dormi şi de-a citi.

Mesteacănul din faţa geamului mai are 2, 3 frunze.
Îl aşteptăm şi pe tati acasă.
În weekend vom fi împreună.



Şi aş fi vrut să merg la Gaudeamus să cumpăr cărţi pentru copii...

miercuri, 17 noiembrie 2010

În seara asta

cât am strâns jucăriile, cât am împăturit hăinuţele şi cât am pregătit cina, am purtat coroniţe de zâne.
Nu e mai bine aşa?
Eliza a fost tare ascultătoare...o prinţesă nu e niciodată mofturoasă.
...şi parcă ne-am zâmbit mai mult.

Lucian e de o săptămână la Târgu Jiu, eu am început să visez copii mici, gânguritori, iar Eliza i-a spus Moşului că vrea de Crăciun un pian.

luni, 15 noiembrie 2010

Bucurii şi temeri

Parcă e totuşi prea cald. Îmi creşte teama cum că Soarele ne va înghiţi într-o bună zi. Am aflat că scutul magnetic al Pământului e şubrezit într-o parte şi că Soarele va scuipa cu furtuni spre sărmanul nostru Pământ.
Sunt prinsă la mijloc. Deasupra se rotesc stelele, în mine creşte cuminte un bob de orez cu inimioară. Eliza vrea s-o cheme Amalia. O şi desenează.


Înainte de fi însărcinată cu Eliza, un fluture a stat cu noi o după-amiază întreagă într-o poieniţă. Ba pe umeri, ba pe mâinile noastre, era curajos şi curios.
Acum...am fost vizitaţi iarăşi de un fluture mic, portocaliu, a stat cuminte pe capul Elizei.
Ciudată coincidenţă...poate de acolo vin copilaşii, din Ţara fluturilor.

duminică, 14 noiembrie 2010

sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Familia Pogonici

Mi-au plăcut atât de mult şoriceii, aşa că am făcut şi noi arici.
Sunt şapte şi se duc la piaţă.


Soare roz

şi prieteni pe asfalt.
Acest noiembrie e plin de surpize, nu-i aşa, domnule Soare?


Mulţumim pentru încălzit obraji la 20 de grade.

vineri, 12 noiembrie 2010

Felinare

de muuuult voiam să ne facem nişte lămpi din hârtie.
Aş da orice pentru aceste mici momente împreună!


luni, 8 noiembrie 2010

Ce faci

când treci pe lângă moarte şi scapi?
Cum e viaţa după acele clipe? Sângele începe să bată din nou în tine, culorile sunt mai vibrante, corpul te doare, dar respiri aer curat, albastru, senin.

Te întorci la cei dragi şi-ţi sunt atunci şi mai dragi. Totul se schimbă. Parcă ai vrea să stai aici o veşnicie, parcă abia te-ai născut şi simţi că ai timp de toate şi ai vrea să le faci pe toate. Să le cuprinzi pe toate şi să te bucuri. Cu o bucurie pură, de copil sau de înger.


De a fost un înger cel care ne-a salvat, trebuie să pictez în ulei un înger curajos!


Am citit recent Dulce companie de Laura Restrepo. Şi mi-a plăcut. Şi e tocmai despre îngeri şi oameni.
Pentru coperta cărţii tradusă în limba română au ales o pictură de Ştefan Câlţia.


duminică, 7 noiembrie 2010

Să zburăm

Eliza a mers cu telegondola, sub noi casele se făceau mici, mici şi am ajuns sus pe munte. De acolo, se vedea în vale Bâtca Doamnei.


Ore de sâmbătă frumoase.
Mai vrem!






p.s. Păcat că Bocănilă şi Bambi nu erau liberi să-i putem mângâia.



sâmbătă, 6 noiembrie 2010

La mulţi ani!

Pentru unchiul Adi!

O săptămână

din viaţa noastră.


Eliza are o prietenă nouă, o păpuşă tricotată, pe care a dus-o toată săptămâna în parc.




Bunelul ne-a dat cu var în dormitor şi ne-am luat draperii cu buburuze.

E mai girlish acum camera noastră, acolo o să facem petreceri cu ceai.

Fetiţele mele de la şcoală au fost minunate în piesa de teatru.




Eliza a primit căciulă şi fular împletite repede, repede, mulţumim Lorena!




Am făcut un calendar cadou pentru Mihaela, colega mea dragă.




Şi ne-am plimbat sub soarele dulce de noiembrie.